URZICENII INTERBELICI

TÂRGUL URZICENILOR
ÎN ANII INTERBELICI


O imagine de profunzime, în multe privinţe întrecând chiar enciclopediile vremii, o dă asupra României anilor 1924-1925, realizarea de excepţie a editurii ,,Socec & Co.”. Intitulat Anuarul ,,Socec” al României-Mari. Vol.II. Provincia. 1924-1925, apărut în anul 1925 sub direcţiunea lui N.Melbert, la Editura ,,Socec & Co.” Societate Anonimă din Bucureşti, lucrarea analizează fiecare judeţ al ţării, oferind întâi date generale (suprafaţa, populaţia, plăşi, număr de comune urbane, număr de comune rurale, număr de comune) şi datele economice globale, apoi o descriere amănunţită a comunelor urbane şi a celor rurale. Judeţul Ialomiţa are de asemenea prezentarea sa; avea atunci o suprafaţă de 6 789 km, 7 plăşi, 3 comune urbane (Călăraşi, Urziceni şi Slobozia), 91 de comune rurale, 183 de sate şi 3 cătune, cu o populaţie totală de 242 611 locuitori.
Apreciat ca ,,târguşor comercial”, Urziceni are prezentarea sa după cea a Călăraşilor, reşedinţa judeţului. Amintit ca fostă reşedinţă ialomiţeană până în anul 1832, pe malul stâng al râului, era considerat ca devenit un centru comercial activ prin noua cale ferată Ploieşti-Urziceni-Slobozia. Populaţia aşezării era înregistrată ca fiind de 3 526 locuitori. Spre deosebire de comunele rurale, nu se amintesc primarul, preotul paroh, notarul şi învăţătorii.
Foarte sugestive pentru aspectul economic şi chiar pentru viaţa cotidiană din Urzicenii anului 1925 erau datele oferite prin aşa-numitele ,,Adrese profesionale”, care ilustrau cele mai diverse şi mai complete preocupări economice ale timpului, precum şi numele celor de care acestea erau legate. Funcţionau în Urziceni cinci agenţii de asigurări, anume: ,,Agricola”, ,,Banca Slobozia”, ,,Dacia-România”, ,,Naţionala” şi ,,Urania”. Sectorul financiar era reprezentat prin trei bănci, anume Banca Urziceni, Societatea de credit şi economie, şi Banca Viticolă (Bucureşti), al cărei director de sucursală era Bernard Caravia. Li se adăuga singura bancă populară din localitate, numită ,,Lupta Economică”, cu preşedinte Gheorghe Georgescu şi un capital de 253 000 lei.
Industria textilă era reprezentată de opt ,,croitori bărbăteşti”, anume A.Angelescu, C.Ghenof, D.Ionescu, A.Radu ş.a., precum şi de şapte ,,croitori de dame”, între care Filofteia M.Dumitrescu, M.Herghiligiu, Tarşiţa Nicolescu ş.a. Târgul avea doi blănari, Vasile Florescu şi Dumitru Mareş, un ceasornicar, V.Rădulescu şi nouă cismari, între care D.Anghelescu, Leonida Georgescu şi T.Georgescu.
Numeroase erau magazinele, oferind o varietate de mărfuri. Cele de încălţăminte aveau ca proprietari pe Gh.Marinescu, C.Mihăilescu, T.Mihăilescu şi A.Rădulescu. Magazine de fierărie aveau D.Holeva, L.Holeva, Gh.Mihăilescu şi I.R.Tudorache, iar magazine de vopseluri aveau Gh.Mihăilescu şi L.Petrişor. Manufactură şi mărunţişuri aveau D.Avramov, I.Ghinaberg, Iosef Grunwald, M.Iuster, R.Solomovici, D.Schapira, fraţii Marinescu ş.a.
Pentru ,,distracţia” târgoveţilor, erau numeroase berării, birturi, cârciumi ş.a. Erau întâi cele două berării, având ca proprietari pe C.Popescu şi D.Stănciulescu, apoi două cafenele, având ca proprietari pe T.Niţu şi Drăgan Stănciulescu, apoi şase birturi, având ca proprietari pe N.Boeru, Gr.Constantinescu, N.Irimia, M.Marinescu, C.Popescu şi Teodor Popescu. Se adăugau nu mai puţin de treizeci de cârciumari, între care P.Beciu, T.Brumaru, G.Ionescu, Gh.Negulescu, Constantin Popescu, Ghiţă Teodorescu etc.
Pentru materiale de construcţii exista fabrica de cărămizi şi ţigle, având ca proprietar pe Nicolae Hagienoff, un alt proprietar fiind Tudor Constantin. Apoi erau depozite de materiale de construcţii, cu proprietari Gh.Negrea, A.Pasca şi A.Valeriu. Depozit de petrol avea Societatea pentru distribuţia produselor petroleului. Exploatatori de păduri în zonă erau Ene Iacob şi N.Iliescu.
Măcelari erau patru, între care D.Năstăsoiu şi Haralambie Zarafu, tâmplari erau cinci, între care Ştefan Nenu, I.Popescu şi Eduard Weichemer, iar tinichigii erau doi, M.Herşcovici şi M.Niţă.
Preocupările agricole ale zonei în care se găsea aşezarea erau arătate prin cei treisprezece comercianţi, dintre care unii evrei; între cei care se ocupau cu comercializarea grânelor erau fraţii Liagi, Tache Mihăilescu, Mihalache Petrescu, Isac Rubisa, Iacob Iacobsohn, Sigmund Kahane şi Rachmil Korlich. Proprietari de moşii erau în primul rând urmaşii lui Lache Constantinescu (fiii săi Ştefan, Gheorghe şi Ion), Constantin Filipescu, Elena Teodoru şi I.R.Tudorache. Arendaşi de moşie erau Obştea ,,Frăţia” şi Dumitru Tănăsescu.
Morile aveau ca proprietari pe fraţii Constantinescu, N.Bădescu şi P.Popescu.
Domeniul sanitar era servit de cei doi medici, I.Mănescu Călăraşi şi A.Mihăilescu, moaşă fiind Elena Cristescu. Farmacia avea ca proprietar pe Grigore Mihăilescu.
Pentru cei care poposeau în Urziceni, hotelul ,,România” era gazda ideală, având ca antreprenor pe Ştefan Tomescu. Pentru cei doritori de carte şi de noutăţi jurnalistice, exista o librărie, proprietar Gh.Cojocaru şi ,,depozite” de ziare, proprietari P.M.Dincea şi Eleonora I.Dinescu.
Anuarul ,,Socec” reprezintă aşadar, fără a se constitui într-o izvor istoriografic propriu-zis, o sursă necesară oricui se apleacă asupra cunoaşterii economicului şi cotidianului interbelic, inclusiv în târgul Urzicenilor.