MĂNĂSTIREA BARBU
(JUD.BUZĂU)
Aşezată pe Valea Nişcovului, la 30 km vest de municipiul Buzău, în satul Leiculeşti, comuna Tisău, mănăstirea poartă numele ctitorului său, vel căpitanul Barbu Bădeanu. Acesta a ridicat biserica mănăstirii între anii 1662-1669, ajutat fiind de soţia sa, jupâneasa Rada şi de fiii lor, Hrizea, Radu, Jipa, Andronic, Neagoe şi Badea, pentru sfârşirea lucrărilor dându-se bani şi din vistieria domnitorului Antonie-Vodă din Popeşti.
În sec.al XVIII-lea, Mănăstirea Barbu a devenit metoc al Mănăstirii Văcăreşti, închinată Sfântului Mormânt de la Ierusalim. După secularizarea din vremea lui Cuza, mănăstirea de călugări a fost desfiinţată, aşezământul monahal fiind reîntemeiat în anul 1871, dar ca mănăstire de maici, fiind aduse aici călugăriţe de la Schitul Sfântul Gheorghe de lângă Bozioru, căzut în ruinare. Biserica a fost reparată între anii 1894-1895, prin strădaniile stareţei Glafira Georgescu şi ale părintelui Visarion Ioan Hagiu de la Schitul Nifon. Cu acea ocazie a fost înlocuită pictura, retârnosirea lăcaşului făcându-se în anul 1896.
În anul 1931, cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice şi al comunităţii locale, Biserica a fost refăcută, îndeosebi prin stăruinţele stareţei Xenia Dumitru şi a protosinghelului Ioasaf Grigorescu de la Mănăstirea Ciolanu. Tot atunci s-a refăcut pictura, de către Nicolae Şolescu din Buzău. În urma decretului de tristă amintire din anul 1959, autorităţile comuniste au desfiinţat mănăstirea, refăcută după anul 1989. Ultimele restaurări la biserică s-au făcut între anii 1981-1994.
Ansamblul Mănăstirii Barbu cuprinde biserica, paraclisul (de dată recentă), clopotniţa, stăreţia, corpurile de chilii şi o serie de anexe. Biserica are hramurile Sfinţii Voievozi Mihai şi Gavril şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi a avut iniţial un plan de navă, modificat la sfârşitul sec.al XIX-lea în planul triconc de astăzi, prin adăugarea absidelor naosului; tot atunci s-a adăugat şi pridvorul. Trei turle de tablă încununează biserica, dându-i aspectul pe care îl au, în general, bisericile din ţinutul Buzăului, cu două turle mai înguste deasupra pronaosului şi o turlă mai mare, deasupra naosului. Pridvorul este realizat în stil neoclasic şi este susţinut prin doi stâlpi circulari. La sud de încăperea altarului a fost lipită încăperea veşmintelor. În interior, pronaosul este separat de naos printr-o arcadă susţinută de doi stâlpi. Pictura interiorului este cea de la sfârşitul sec.al XIX-lea, refăcută în perioada interbelică; catapeteasma şi uşile împărăteşti sunt frumos sculptate în lemn şi vopsite cu bronz. La exterior, pe zidul sudic, în dreptul pronaosului, se păstrează încastrată pisania veche, pusă în anul 1669.
un telefon?
RăspundețiȘtergere