LA MĂNĂSTIRILE DIN NORDUL OLTENIEI.

                                                        GOVORA.

         Întotdeauna am considerat Mănăstirea Govora ca fiind unul dintre puținele locuri în care te întorci cu adevărat în timp. Este așezată pe o culme de deal, privind către altele, acoperite cu petice de pădure și fânețe. Satul la marginea căruia se află păstrează case vechi, în stilul tradițional al Olteniei de sub munte, florile inundă curtea mănăstirii, comunitatea de maici e mică și discretă (am experiența mănăstirilor mari, unde ești repezit dacă faci vreo fotografie ori nu te-ai închinat mai repede), biserica e în cel mai pur stil medieval românesc, iar istoria... Ce poți să spui despre o mănăstire ctitorită pe la 1440 în vremea lui Vlad Dracul, jefuită în a doua domnie al lui Vlad Țepeș, de către boierul ,,hiclean” Albu cel Mare, refăcută complet de către Radu cel Mare pe la anul 1500 (chipul său e în pronaos, alături de al Doamnei Cătălina, în dreapta intrării), jefuită de ungurii lui Gabriel Bathory în 1611, ocazie cu care călugării au fost trecuți prin foc și sabie, iarăși restaurată în vremea celor mai mari ctitori din istoria noastră, domnitorii Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Astăzi arată minunat, ultimele restaurării fiind făcute prin grija fericitului de pomenire arhiepiscop Gherasim Cristea al Râmnicului (ialomițean de origine, din Munteni-Buzău).

         La Mănăstirea Govora ajungi dinspre Râmnicu-Vâlcii sau dinspre Pitești ținând drumul Târgu-Jiului, prin Râureni. Treci prin Căzănești și Buleta (lăsând în stânga imensa platformă chimică), apoi prin Bârsești și Govora Sat. Când drumul face o mare buclă spre dreapta, o intersecție (în drept cu biserica și școala) arată la câțiva km înainte Băile Govora, iar la stânga Mănăstirea Govora. Faci deci la stânga 1 km, apoi la dreapta 200 m către deal și ajungi în poarta mănăstirii. Liniște, frumusețe, credință, istorie...Govora!