PE URMELE LUI ION CREANGĂ. LA 123 DE ANI DE LA VEŞNICIA LUI

PE URMELE LUI ION CREANGĂ.La 123 de ani de la veşnicia lui. Nu m-am gândit să scriu despre viaţa şi opera lui Ion Creangă. Despre Povestitorul Naţional au scris şi vor mai scrie alţii. Ca atâtea generaţii de pe la 1870 încoace, am învăţat limba moşilor şi strămoşilor după Amintirile, poveştile şi povestirile sale. Cei de astăzi, din păcate, poate îl uită… Am mers de câteva ori pe urmele marelui Creangă şi m-am gândit să dau aici câteva locuri, pe care unii le ştiu poate, iar alţii le vor vedea. Întâi în ţinutul Neamţului, care a dat atâtea faptea şi atâţia mari oameni istoriei neamului încât parcă nici nu se mai pot înşira. Apoi în Iaşii culturii noastre de aur, unde Povestitorul şi-a trăit a doua parte a vieţii şi unde a creat nemuritoarea sa operă. Aşadar, primul popas în satul Humuleşti, azi inclus la oraşul Târgu-Neamţ. Pe o stradă în centrul Humuleştilor, venind dinspre Piatra, se face la dreapta, chiar pe lângă biserică (care nu mai este cea din vremea lui) şi în faţa căreia se află un bust al său. Casa memorială se păstrează bine; are spatele către şosea şi pare o apariţie surprinzătoare între atâtea case noi. Acolo a locuit Povestitorul de la naştere până la plecarea la Iaşi, vreo două decenii, cu excepţia perioadelor când s-a aflat la Broşteni şi Fălticeni (vezi Amintiri din copilărie).Tot acolo, un parc tematic cu personaje din scrierile sale a fost amenajat în ultimii ani şi face locul mai interesant vizitatorilor. În Iaşi, al doilea popas, prima dată în Copou. Pe strada Berthelot, lângă Universitatea Asachi, se află Biserica 40 de mucenici , unde era preot socrul Povestitorului şi unde acesta a slujit prima dată ca diacon. O placă de marmură albă, fixată pe zid, menţionează:<>.Casele parohiale vechi, în care a locuit, au dispărut de mult… Al treilea popas, în Târgu Cucului, la Biserica Bărboi, unde Povestitorul a slujit, cu întreruperi (revenind la 40 de mucenici), între anii 1863-1865. A locuit într-o casă din incinta fostei mănăstiri (până la secularizare), între 1863-1866, când s-a mutat la Golia. Pare-se că a locuit, după o sursă de epocă, într-o casă din vălătuci, care desigur nu este cea etajată păstrată până astăzi acolo. O vreme, a slujit ca diacon şi la Biserica Sfântul Pantelimon, aflată nu departe de Bărboi. Al patrulea popas puţin mai sus, la Mănăstirea Golia, recent restaurată, unde Povestitorul a slujit câţiva ani, între 1866-1868, după unii biografi sau 1866-1871, după alţii. În incintă, la est de biserică, lipită de zid, se păstrează casa veche, care aduce a paraclis medieval, unde a locuit în anii în care a slujit la Golia. Un bust al marelui Povestitor se află în pridvor, iar o placă de marmură albă glăsuieşte prin literele aurii:,,ÎN ACEASTĂ CLĂDIRE A LOCUIT/ MARELE SCRIITOR/ ION CREANGĂ/ ÎN 1866-1871”. Al cincilea popas într-un loc deja clasic, Bojdeuca din Ţicău. Acolo a locuit Povestitorul ultimele două decenii ale vieţii şi a creat opera care l-a făcut nemuritor. Pe peretele dinspre stradă, în pridvor, o placă tot de mamură albă glăsuieşte:<<ÎN ACEASTĂ ,,BOJDEUCĂ DE CĂSUŢĂ”/ DEVENITĂ MUZEU MEMORIAL LA 15 APRILIE 1918/ ION CREANGĂ ŞI-A PETRECUT ULTIMELE DOUĂ DECENII/ ALE VIEŢII, SCRIIND LA ÎNDEMNUL/ LUI MIHAI EMINESCU, GENIALA SA OPERĂ,/ POVEŞTILE ŞI AMINTIRILE DIN COPILĂRIE./ ULTIMA RESTAURARE: MARTIE 1984-IUNIE 1985>>.Nu vorbesc de interiorul casei, binecunoscut. Al şaselea popas şi ultimul, la Cimitirul Eternitatea, unde Povestitorul îşi doarme somnul de veci. Ceva mai încolo, odihnesc George Topârceanu, Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Anghel, Nicu Gane şi alţii. Monumentul original îi fusese ridicat prin stăruinţele prietenului Ioan S.Ionescu şi a fost înlocuit în urmă cu câteva decenii cu actualul, înfăţişându-i bustul. Dau alăturată fotografia funerară originală. P.S. Debitul de tutun al fratelui său, Zahei, în care a murit, în noaptea de 31 decembrie 1889 (adică exact acum 123 de ani) MARELE ION CREANGĂ, se afla pe strada Golia la no.51. Nu mai există de mult…