Din câteva mii de fotografii pe care le-am făcut de curând în ţinutul Neamţului şi în cel al Sucevei, am ales câteva.Fără vreun criteriu deosebit şi poate nu cele mai bune.Oricum, am vrut să arăt doar o picătură din ce înseamnă ţara moşilor şi strămoşilor noştri. Vedeţi Mausoleul de la Mărăşeşti, cu oasele a mii de oştaşi români şi opriţi-vă la mormântul copilului erou Măriuca Zaharia şi la sarcofagul generalului Eremia Grigorescu. Apoi, poposiţi la cetăţile Sucevei şi Neamţului, între zidurile cărora s-a scris atâta istorie românească.Vedeţi mănăstiri după mănăstiri; am aşezat aici doar ceva din Agapia, Văratic,Humor, Voroneţ şi Râşca.Având cultul marilor noştri literaţi, vă invit să vedeţi casa Vlahuţă de la Agapia, casa Sadoveanu de la Vovidenia Neamţului, casa Labiş de la Mălini, casa Hogaş de la Piatra-Neamţ şi casa marelui nostru povestitor, Ion Creangă, de la Humuleşti.IUBIŢI-VĂ ŢARA!
Aveți dreptate. Să ne iubim țara. Sunt o fiică a Bărăganului. Iubesc locurile natale. Iubesc câmpia nesfârșită. Iubesc neconfundabilele fântâni din Bărăgan. Iubesc tot ce ține de copilărie. L-am citit pe Fănuș Neagu că a știut să exprime foarte bine sentimentele oamenilor de la câmpie.
RăspundețiȘtergere