DOUĂ SCRISORI ALE LUI ŞTEFAN CEL MARE

DOUĂ SCRISORI ALE LUI ŞTEFAN CEL MARE… În Arhivele Braşovului au ajuns, nu se ştie prin ce împrejurări, două scrisori ale lui Ştefan cel Mare, datate în 1481 şi adresate unor locuitori ai Ţării Româneşti. Acolo le-a găsit şi le-a publicat, în urmă cu peste un secol, istoricul Ioan Bogdan. Începând cu anul 1470, marele voievod al Ţării Moldovei s-a amestecat în luptele pentru tronul Ţării Româneşti, purtând un adevărat război cu Radu cel Frumos, care îi era văr, dar şi supus turcilor. După înlăturarea lui Radu-Vodă, Ştefan cel Mare a impus pe tronul Ţării Româneşti, pe rând, pe Laiotă Basarab, trecut apoi de partea turcilor (alături de care s-a aflat în bătălia de la Vaslui, în 1475), pe Vlad Ţepeş, ucis de boierii înţeleşi cu Laiotă (după cum mărturisea chiar Ştefan-Vodă, într-o scrisoare către veneţieni) şi pe Basarab cel Tânăr (zis şi Ţepeluş), trecut şi el de partea turcilor. Cu alte cuvinte, nu i-a ţinut socoteala! La 15 martie 1481, aflat la Roman (,,Târgul de Jos”), Ştefan cel Mare se pregătea să intervină iarăşi în Ţara Românească, unde dorea să-l întroneze pe un alt pretendent, un Mircea, socotit fiu al voievodului Vlad Dracul. [Istoricul I.Bogdan l-a socotit primul (apoi şi alţi istorici) pe acest Mircea drept ,,falşul fiu al lui Vlad Dracul”. Adevăratul Mircea fusese ucis încă din anul 1446, alături de tatăl său, din porunca lui Iancu de Hunedoara.] Cu acea ocazie, el a trimis două scrisori locuitorilor din judeţele muntene aflate în imediata vecinătate a Moldovei, anume Slam-Râmnic, Buzău şi Brăila, cerându-le tuturor, boieri, ,,judeci” şi ,,săraci” să-şi vadă de ale lor şi să îl primească ca domn pe acel Mircea voievod, pe care îl considera ,,fiul domniei mele”. Scrisoarea adresată brăilenilor, în slavonă (după tipicul vremii), glăsuia:,,Io Ştefan, cu mila lui Dumnezeu voevod şi domn a toată Ţara Moldovlahiei. Scrie domnia mea tuturor boerilor, şi mari şi mici, şi tuturor judecilor şi judecătorilor şi tuturor săracilor, de la mic până la mare, din tot ţinutul Brăilei. Şi după aceasta, aşa să va fie de ştire: că am luat domnia mea pe lângă mine pe fiul domniei mele, Mircea voevod şi nu-l voi lăsa de lângă mine, ci voi stărui pentru binele lui ca şi pentru al meu, însumi cu capul meu şi cu boerii mei şi cu toată ţara mea, ca să-şi dobândească baştina sa, Ţara Românească, căci îi este baştină dreaptă, cum Dumnezeu ştie şi voi ştiţi. Deci vă grăesc vouă: în ceasul în care veţi vedea această scrisoare a domniei mele, în acel ceas să vă întoarceţi înapoi la locurile voastre, fiecare pe unde aţi fost şi pe unde aţi şezut şi mai înainte, cu tot avutul vostru, cât va avea fiecare, şi să vă păstraţi avutul, şi să araţi pe unde aţi arat şi mai înainte, fără nici o frică sau grijă sau temere. Căci aşa să ştiţi, că nu mă gândesc să vă fac nici un rău şi nici o pagubă, ci să vă hrăniţi şi să trăiţi în pace. Aşijderea, cine va vrea să vie la domnia mea şi la fiul domniei mele, Mircea voevod, domnia mea şi fiul domniei mele, Mircea voevod, îl vom milui pe acela şi-l vom hrăni şi-l vom cinsti. Şi spre aceasta este credinţa domniei mele şi credinţa boerilor domniei mele, mari şi mici. Scrisă în Târgul de Jos, martie în 15”.O scrisoare identică în conţinut, adresată boierilor, judecilor şi ,,săracilor” din Buzău şi Râmnic, a fost trimisă din porunca voievodului, odată cu aceasta.