LA  BRATISLAVA, VECHIUL   POJON

            La Bratislava, capitala Slovaciei, am ajuns venind cu trenul de la Viena, după o călătorie de o oră. Orașul, cu o populație sub o jumătate de milion de locuitori, este așezat pe malul Dunării, chiar la granița cu Austria și Ungaria, nefiind departe nici Cehia. Are o istorie de peste 2000 de ani, cu urme celtice, dacice (de prin vremurile lui Burebista) și romane, atingând prestigiul european după 1526, când a devenit capitală a Ungariei, sub numele de Pozsony, Pressburg sau Pojon (cum îi ziceau românii). Slovacii sunt primitori, politicoși și frumoși; orașul este curat, plin de monumente, grădini și parcuri, iar prețurile sunt ca la noi (chiar dacă în euro). Am vizitat Castelul Hrad, ridicat în sec.al XV-lea- al XVI-lea și refăcut masiv în sec.XX (unele lucrări se fac și acum); simbolul Bratislavei, domină orașul și valea Dunării. Coborând pe străzi micuțe, am ajuns în centrul civic, asistând la ceremonia schimbării gărzii și a ridicării drapelului, la Palatul Prezidențial. Am vizitat apoi centrul vechi, cu numeroase clădiri civile și religioase în stilurile gotic și baroc. Domină Catedrala Sf.Martin, dar și Palatul Primatului, unde a poposit în 1805 Napoleon I, merită văzut. Numeroase cafenele, cofetării, restaurante, atrag turiștii. Ușor, combinația gotic-baroc face trecerea la clădirile de secol XX, semănând cu cele din Budapesta, mai ales. Mai încolo, orașul nou, se întinde peste Dunăre, către granița cu Austria.