MĂNĂSTIREA SUZANA

MĂNĂSTIREA SUZANA (JUD.PRAHOVA) După vizitarea Mănăstirii Zamfira, în drumul către Cheia şi Munţii Ciucaşului, următorul obiectiv ar trebui să fie Mănăstirea Suzana. Aşezământul cu acest nume, unul dintre cele mai cunoscute ale Munteniei, se află pe Valea Teleajenului, la aproximativ 60 km nord de Ploieşti, aproape la jumătatea distanţei dintre Măneciu-Ungureni şi Cheia. Se ajunge acolo pe drumul rutier Ploieşti-Braşov, mănăstirea fiind aşezată în stânga drumului, într-un loc mai sus de şosea şi de apa Teleajenului, care primeşte acolo pârâul mănăstirii.Mănăstirea Suzana a fost ridicată pe la anul 1740, de către o ardeleancă, originară din Ţara Bârsei, pe numele său Stanca Arşicu, călugărită sub numele de Suzana, care a trecut şi asupra aşezământului. Prima biserică a fost ridicată din lemnulde pe Valea Teleajenului şi a rezistat un veac. Pe la 1840 a fost ridicată o bisericuţă de piatră, care a fost înlocuită cu actuala biserică de zid, între anii 1880-1882.Prima biserică de zid fusese ridicată de comunitatea monahală a Suzanei, cu sprijinul Episcopului Chesarie al Buzăului, iar biserica păstrată până astăzi a fost ctitorită prin stăruinţele stareţei Natalia Perlea, cu sprijinul unor dreptcredincioşi şi a Guvernului României. După mai multe reparaţii, mănăstirea a fost restaurată radical între anii 1966-1970, prin strădaniile Patriarhului Justinian, cheltuielile totale fiind în valoare de 6,145 mil.lei. Cu ocazia acestor restaurări capitale, s-a reparat biserica, s-a refăcut împrejmuirea incintei, s-au reparat casele monahale vechi şi s-au ridicat altele noi, între care şi o casă arhierească, s-a introdus iluminatul electric la biserică, paraclis şi clopotniţă ş.a. Ansamblul monahal de la Suzana cuprinde biserica mare, paraclisul, clopotniţa, casa arhierească, casele monahiilor, muzeul, anexe gospodăreşti ş.a. Biserica mare, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, aflată în mijlocul incintei, are plan de cruce, cu trei abside având laturile drepte. Trei turle octogonale, pe baze pătrate, încununează acoperişul de tablă; cele două turle mai mici se înalţă deasupra pronaosului. Pictura interiorului, în stil bizantin, a fost realizată în tehnica fresco, de către pictorul Petru Nicolau din Ploieşti, ucenic al vestitului Gheorghe Tattarescu. Tâmpla din lemn este sculptată cu motive florale, unele icoane care împodobesc interiorul fiind acoperite cu argint aurit.Interiorul pare vast, senzaţie creată de faptul că între pronaos şi naos nu există delimitare. Către sud se află paraclisul, cu hramurile Aşezământul Maicii Domnului şi Sfânta Muceniţă Filofteia, construit în anul 1911 şi refăcut ultima dată între anii 1972-1974, după ce fusese afectat de un incendiu, în anul 1971. În partea de est a incintei, la etajul unei frumoase clădiri în stil arhitectural neoromânesc, se află muzeu mănăstirii, care păstrează cărţi vechi, odăjdii, icoane ş.a.