MĂNĂSTIREA CIOLANU (JUD.BUZĂU)

MĂNĂSTIREA CIOLANU
(JUD.BUZĂU)


Cea mai mare şi mai cunoscută dintre mănăstirile buzoiene, se află aşezată la 35 km vest de municipiul reşedinţă de judeţ, într-o frumoasă zonă cu dealuri împădurite. Se ajunge acolo prin Buzău şi Verneşti, din ultima localitate drumul spre stânga urcând în susul văii Nişcovului, până în satul Haleş, unde se face la dreapta, de unde mai sunt 6 km până la mănăstire. O altă cale este pe drumul Buzău-Nehoiu, după satul Măgura urmându-se, la stânga, drumul rutier care trece pe lângă Schitul Nifon.
După tradiţie, un vechi schit de lemn exista acolo încă de la sfârşitul sec.al XV-lea, apoi Doamna Neaga, soţia voievodului Mihnea Turcitul (1577-1583 şi 1585-1591) a ridicat acolo o mănăstire. După alte surse, ctitor ar fi fost un boier localnic, Ciolanu, amintit în anul 1625 şi după care mănăstirea primit numele. O altă opinie, mai de crezut cu privire la numele aşezământului, este în legătură cu dealul Ciolanu, pe care se află mănăstirea. Prima atestare documentară sigură a aşezământului datează din 15 ianuarie 1615.Părăsită la un moment dat, mănăstirea a intrat în ruinare până pe la anul 1705, când a fost din nou populată de călugări, iar un secol mai târziu a început să se dezvolte, prin strădaniile unor stareţi vrednici şi ca urmare a daniilor primite.
Biserica veche, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost refăcută din temelie între anii 1850-1857. Mai devreme, în anul 1828, fusese târnosită biserica mare, a doua cronologic, având hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ctitor fiind episcopul Chesarie al Buzăului. Afectată de incendiu, avea să fie refăcută între anii 1855-1862. După cutremurul din anul 1977, mănăstirea a cunoscut restaurări importante, îndeosebi în anii 1983-1984, când s-a refăcut şi pictura interioarelor. După anul 1970 şi îndeosebi după anul 1982, au fost ridicate mai multe case monahale, pe laturile patrulaterului care închide mănăstirea.
Marele aşezământ de la Ciolanu cuprinde astăzi cele două biserici, turnul-clopotniţă, casa arhierească, stăreţia şi multe case monahale. Turnul-clopotniţă, cu un plan pătrat, mărginit spre sud de o casă în stilul arhitecturii medievale româneşti (care adăposteşte muzeul), asigură intrarea în incintă. Chiar în dreptul său se află biserica mare, cu hramul Sfinţii Apostoli, edificiul fiind trilobat şi încununat de trei turle de tablă, cu plan octogonal. Pictura interiorului acestei biserici este deosebită, remarcându-se la iconostas cele trei icoane împărăteşti realizate de marele pictor Gheorghe Tattarescu. La nord de biserica mare se află biserica mică, nucleul istoric al mănăstirii, având hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Planul său este tot trilobat şi are de asemenea trei turle de tablă, însă pătrate ca plan.
În partea de nord-vest a aşezământului, două frumoase construcţii în stilul arhitecturii tradiţionale româneşti, cu cerdac, adăpostesc reşedinţa arhiereului locului, respectiv stăreţia.