MĂNĂSTIREA RĂTEŞTI (JUD.BUZĂU)
Aşezată la cca. 30 km de Buzău, pe drumul Nehoiului şi al Braşovului, pe malul stâng al râului care a dat numele judeţului, mănăstirea Răteşti este una dintre cele mai cunoscute comunităţi de călugăriţe, din întreaga ţară. A fost atestată documentară încă de la 6 mai 1634, fiind o ctitorie a boierilor buzoieni Băncescu. Mănăstirea a cunoscut adevărata dezvoltare către mijlocul secolului al XIX-lea, în timpul stăreţiei monahiei Evghenia Greceanca. În timpul stăreţiei sale, între anii 1840-1859, vechea biserică de lemn a fost înlocuită de biserica de zid păstrată şi astăzi, s-au ridicat clopotniţa, chilii, stăreţia, trapeze şi diverse anexe gospodăreşti.
Accesul în incinta mănăstirii se face prin portalul din partea de jos a turnului-clopotniţă, finalizat în anul 1865, având un plan pătrat, cu partea de jos din piatră de Măgura, iar camera clopotelor din lemn învelit cu tablă. Biserica cu hramurile Sfânta Treime şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, se află în mijlocul patrulaterului incintei şi a fost finalizată, potrivit pisaniei vechi, în anul 1844, în vremea domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu. Are un plan trilobat, cu pronaosul ieşind în afară către sud şi nord, precum şi cu o cameră a veşmintelor, adăugată către sud-est. Trei turle de tablă încununează biserica. Cele două mai mici, hexagonale, încununează pronaosul, iar turla mare, octogonală, încununează naosul. Exonarthexul este mai îngust şi mai scund decât restul bisericii şi este realizat tot din piatră masivă, de Măgura, având un acoperiş în două ape. Biserica a suferit stricăciuni în urma cutremurelor din anii 1940, 1977 şi 1986, necesitând reparaţii. Pictura interiorului a fost realizată în anii 1843-1844, de către Nicolae Teodorescu şi Gheorghe Tattarescu
De jur-împrejurul bisericii, incinta cuprinde casele monahiilor, stăreţia, trapeza ş.a., construcţiile fiind ridicate în secolul al XX-lea în locul celor din secolul anterior, în stil neoromânesc, cu pridvor jos sau înalt. Bisericuţa paraclis din cimitir are hramul Învierea lui Lazăr şi a fost ridicată tot la mijlocul secolului al XIX-lea, pictura fiind realizată în anul 1874.
Mănăstirea a fost vizitată, potrivit tradiţiei, de către voievodul Mihai Viteazul, iar în secolul al XIX-lea, aici au poposit domnitorii Barbu Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I.
