LA MĂNĂSTIRILE DIN NORDUL OLTENIEI.

                                                   DINTR-UN LEMN.

         Mănăstirea Dintr-un lemn e prea cunoscută, ca să insist asupra istoriei sale. Ca și în alte dăți, am vizitat-o venind dinspre Râmnicu-Vâlcii, prin Băbeni, la dreapta câțiva km. Oază de istorie și de reculegere, rămâne și o grădină a florilor. Are două incinte, în cea dinspre deal, mai veche, aflându-se biserica de piatră, ridicată în sec.al XVII-lea de Matei Basarab și refăcută la 1715 de nefericitul văr al lui Brâncoveanu, voievodul Ștefan Cantacuzino. În afara incintelor, pe deal, biserica din lemn, înconjurată azi de cimitirul monahal, rămâne totuși monumentul primordial, tocmai prin simplitatea sa. Dintre stejarii multiseculari aflați în vecinătate (din lemnul unuia dintre ei s-a făcut biserica, în sec.al XVI-lea, zice tradiția) numai unul mai stă în picioare. Altul, putrezit, mai are puțin din trunchi, restul fiind căzut alături. Icoana Maicii Domnului, găsită în scorbura unui stejar, zice tradiția, se păstrează încă și atrage credincioși. În cimitir, în partea sudică, mormântul generalului Paul Teodorescu (1888-1981), fost ministru și secretar de stat în domnia lui Carol al II-lea (al cărui colaborator apropiat a fost), fost comandant al Școlii Superioare de Război, fost academician, fost deținut politic sub comuniști...

         Pare totul neschimbat de la ultima vizită, dar în vecinătatea nordică a primei incinte se ridică o a treia biserică (oare două, cu valoare istorică și arhitecturală erau puține?), cu acoperișul de tablă aurită și care deja parcă își propune să domine totul.